Vreau să simt și să aud!Eu am nevoie de ambele!Nu mai pot funcționa altfel.Și da, nu e confortabil pentru celălalt și-i dai impresia că nu îl înțelegi dacă întrebi.Dar oamenii nu folosesc același limbaj și atunci validarea e necesară.Claritatea nu crează confuzie în mintea nimănui.Fiecare știe cum stă.
Nu-mi e de ajuns doar să simt.De ce?Pentru că femeile, au tendința în general de a simți mai mult decât e cazul (începe inclusiv scenaristica modelelor întipărite în memoria de generații). Nu, nu înseamnă că acum funcționez doar cu ceea ce aud.NU mai este suficient.Trebuie să simt, apoi să-mi validezi că ceea ce SIMT este ceea ce ai vrut să-mi transmiți și adăugăm apoi ingredientul magic, INSTINCTUL.
Validarea, nu mai lasă loc de interpretare!Iar oamenii care acum știu ce vor, au nevoie de asta!
Povesteam cu cineva despre „ciorba reîncălzită„.Cred că sunt anumiți oameni care au trecut prin viața și care au nevoie de o a doua încercare, mai ales dacă este ceva ce nu s-a consumat din x motive.Merită să dai o a doua șansă?Sunt avantaje și dezavantaje.
Cel mai „ mișto„ avantaj este că știi cine este personajul, nu trebuie să-i verifici istoricul ca să știi că este cine pretinde că este, e mult mai ușor exercițiul sincerității pentru că nimeni nu mai vrea să impresioneze pe nimeni și e mult mai ușor să construiești pe ceva ce deja există.
Dezavantaje?Pfuu, da există.Dacă la un moment dat te-ai despărțit de EA/EL cu siguranță ceva s-a întâmplat acolo, de cele mai multe ori o neînțelegere, un comportament pe care celălalt nu l-a înțeles, și pe care partenerul nu l-a uitat.Ierți, dar mai greu uiți cum te-a făcut să te simți.Și ce faci, dacă tu te-ai schimbat, nu mai ești cum erai, dar celălalt încă are în minte ceea ce a simțit în legătură cu tine mai demult?
Unii oameni poate nu se schimbă niciodată.Poate sunt frumoși si minunați încă de la început.Eu am început să mă schimb pe parcurs și nu pentru că au vrut alții să ma schimb.La ce orgoliu aveam, n-as fi făcut-o.M-am schimbat pentru că am simțit că trebuie să mă schimb și pentru că îmi doresc să fiu bine cu mine.
Asta cu schimbatul nu e deloc o chestiune ușoară.Vine la pachet cu niște consecințe.Anumiți oameni din trecut nu se pot obișnui cu noul Tău!
Din prea multă empatie, evitam să spun ce simt și ce cred pentru că celălalt era atât de ferm convins că ceea ce zice el/ea e adevărul suprem încât mi se părea că nu merită să-l deziluzionez.Cel mai greu mi se pare acum când cineva îmi spune că trebuie să fac așa cum zice el/ea și că știe mai bine decât mine ce trebuie să fac eu. Și consecințele alegerilor? Cine și le asumă?…
Aleg să trăiesc și să simt așa cum vreau eu, și dacă greșesc, e greșeala mea. E viața mea!
Sinceritatea și claritatea pot să sperie!Dar prefer să șochez decât să mă trezesc într-o poveste pe jumătate inventată de mintea mea.
Uneori punem întrebări închise și vrem ca celălalt să ne răspundă simplu cu da sau nu.
Dar surpriză! La întrebările închise putem răspunde cu alte întrebări care duc răspunsul într-o zonă în care nu mai e alb sau negru, ci gri.
Mă gândeam la mine, de ce uneori evitam să răspund clar unor întrebări simple, dar clare.
1-ul motiv.Teama de a fi respins de ceilalți.Ce nu știi clar, nu există.
Al 2-lea motiv. Din motive de autoprotectie, evităm să spunem ce simțim.
Al 3-lea motiv. Din prea multă empatie.Simțim că celălalt așteaptă un anumit răspuns și pentru că nu vrem să-i rănim așteptările, mai bine ducem discuția spre altceva.
Al 4-lea motiv.Lipsa clarității lasă loc de interpretare.Sau mai pe românește, îți lași o ușă deschisă.
E bine sau rău să fii într-un anumit fel? Nu știu cum vor alții să fie, dar Eu Știu Vreau să nu fie!
V-ați prins? Vă provoc la o spânzurătoare? Știți jocul?
Î_ c_ _d_ d_ pș_ _! Have fun!