Fă pace cu trecutul tău, fă pace cu părinții tăi, apoi vezi care este istoria familiei tale pentru ca în final să faci pace cu tine,să-ți găsești acel echilibru interior în niște vremuri tumultoase.

Un pic cam târziu am început să-mi dau seama de impactul pe care l-a avut asupra dezvoltării mele emoționale modul de interacțiune cu părinții mei.Drept să vă zic nici măcar nu m-a interesat de ce sunt “sensibilă “, de ce simt nevoia de validare, de ce nu puteam să primesc ceva așa pur și simplu de la un prieten, fără să nu mă simt obligată să ofer ceva în schimb.Și lista poate continua.

Din păcate pentru noi, marea majoritate începem să conștientizăm lucruri doar atunci când se produce un șoc în viața noastră..Prea puțin suntem atenți la experiențele și trăirile celor din jur, la informațiile pe care le primim dacă noi suntem într-un moment în care ne lăsăm purtați de val și mergem cu mulțimea undeva, oriunde.

Îi mai spun unui om drag mie să facă pace cu părinții lui, să-i invite la un dialog cu cărțile pe masă în care să găsească un mod potrivit  de a le povesti celor care i-au dat viață situațiile din copilărie care l-au nemulțimit.Fără să vrea păstrează asupra lui un întreg bagaj emotional care-l copleșește ori de câte ori în viața de adult se reîntâlnește cu o situație care îi trezește emoții similare celor generate de experiențele din copilărie.

Dar întrebarea este cine face primul pas?Părintele, copilul?…Părerea mea personală este că ar ajuta mult dacă ar fi făcut de cel care are Ego-ul mai puternic.E atât de greu să prelucrezi un material care nu suportă flexibilitate.

La ce ajută?Experiența mi-a arătat că începi să trăiești un sentiment autentic de iubire necondiționată, un sentiment de acasă atunci când te reunești cu familia la care se adaugă o stare de liniște interioară pe care nu o poți exprima în cuvinte.Prietenii sunt prieteni, dar în familie poți experimenta ceva unic.Dar pentru a ajunge aici, e necesar să faci un efort, să ieși din zona de confort.

V-am mai spus ,nimic nu se compară cu acel te iubesc pe care mama a învățat să-l rostească în cuvinte.Dați-le șansa părinților din generația noastră a celor 40+ să simtă acest te iubesc.

Și-o să vă dau un exemplu despre importanța clarificării experiențelor cu părinții.Prietena mea își împrumutase părinții cu o sumă foarte mare de bani.Imensă chiar și pentru vremurile de acum.Când ea le-a cerut banii înapoi, ghiciți ce-a primit?O lista de calcule care reprezenta cheltuielile lor cu ea.Cât valorau aceste cheltuieli?Fix suma pe care aceștia i-o datorau.N-am pus atunci nicio întrebare.

În urmă cu ceva timp, am avut o altercație în care  eu mi-am pierdut cumpătul și-am reacționat într-un mod de care acum mi-e puțin jenă.Am conștientizat,așa că după ceva timp mi-am cerut iertare.Doar că ea  n-a reușit  sau n-a vrut să accepte situația.

Unde voiam să ajung?Experiența ei cu părinții, am trăit-o eu în relația cu ea.Îi împrumutasem ca salvator niște bani,adică nu i-a cerut ea cum făcea de obicei, m-am oferit eu sa-i dau,  iar când a venit data restituirii împrumutului și i-am trimis mesaj că aș avea nevoie de acei bani am primit un mesaj care suna cam așa “tot ceea ce am făcut eu pentru tine, acum pentru mine s-a transformat totul în  cifre”.Restul sunt detalii, care nu mai contează.Dacă nu aș fi avut înțelegerea de acum, probabil că ar fi urmat un mare circ, doar că eu am văzut ce era pentru mine acolo și-am putut să accept totul altfel.Fără supărare, fără ură, doar cu acceptare.

Nu vi se pare că este o copie la indigo a ceea ce a trăit ea în relația cu părinții ei?N-a învățat nimic din ce s-a întâmplat atunci și-a aplicat celor din jur fix ce a primit în familie.Ce-am învățat eu?Că nu sunt salvatorul nimănui și că singura pe care trebuie s-o salvez sunt EU. Da, uneori sunt dureroase experiențele pe care le trăim dacă ele nu sunt înțelese.

Scriam la început că este bine să cunoști atât cât este posibil istoria familiei tale, a bunicilor tăi, a străbunicilor.Te vor ajuta să descifrezi mai bine cine ești, să eviți tipare comportamentale din familie.Așa am găsit eu unele asemănări cu mătuși pe care nu le-am cunoscut niciodată.E moștenirea primită din neam.

Așa că dacă mai aveți pe cine să întrebați ascultați poveștile despre strămoșii voștri.

În concluzie, dansul conștientizării și reconcilierii cu trecutul familial aduce o armonie interioară și o perspectivă mai clară asupra propriei identități. O călătorie interioară complexă și necesară pentru a ne descoperi esența și a accepta cu inimile deschise trecutul și pe noi înșine. Să fim călători conștienți și dansatori grațioși în lumea relațiilor umane!