La recomandarea unei prietene, am văzut un film în variantă românească despre viața noastră ascunsă, cea din spatele telefonului mobil.
In acele cadre filmate, am regasit multe adevăruri din viața noastră cotidiană am. Totul este despre noi. De cele mai multe ori, nu putem fi sinceri cu cei din jur, dar nici cu noi.
FRICA. Unora le este atât de frică de persoana lor încât știți ce fac? Culeg secrete mai mari sau mai mici ale celor din jur și-n felul ăsta se conving ca devin mai puternici. Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveți un prieten căruia să-i destăinuiți tot felul de chestii pe care nu le-ați spus altcuiva, dar el să nu vă ofere nimic palpabil la schimb, decât informații fără conținut. Oare de ce?
FRICA. Le este frică să iasă din carapacea lor pentru ca ar exista posibilitatea să fie decodificați de cei din jur.
Personal, nu văd nimic rău în a fi sincer în relația cu cei apropiați. Chiar este indicat. Putem să experimentăm uneori anumite trăiri, pe care subsconștientul nostru le poate traduce într-un mod eronat, iar aici avem nevoie de cei apropiați.
Interesant in acest film, mi s-a părut un personaj masculin. Om căsătorit, cu copii, a schimbat telefonul cu unul dintre prieteni pentru că avea un secret de ascuns. O amantă care îi trimitea poze mai deocheate. Mi se pare foarte tare să schimbi telefonul cu altul, de teama de a nu-ti fi descoperit secretul, fără să iei in calcul că secretul celuilalt s-ar putea să fie și mai greu digerabil de către soția ta.
Replica finala a filmului: ”în viață, e bine să știi când să te desparți” nu este usor de aplicat.
CURAJUL. Mulți nu-și găsesc curajul de a recunoaște că nu mai sunt fericiți în relațiile în care sunt. Nici eu nu stăteam bine la capitolul ăsta. Dar, spun eu, ca față de relația cu fostul soț, cu care am stat până când niciunul nu mai era fericit, am evoluat. Am ieșit din relațiile nepotrivite când încă iubeam. Nu este ușor să faci asta, îți trebuie al naibii de mult curaj. Era bine dacă perioada asta de trezire nu dura 3 ani, dar ce să-i faci, nu întotdeauna lucrurile ne ies ca la carte. De asta teoria e teorie, iar practica ne omoară!
VIITOR. Când vine vorba de oamenii care apar în viața voastră de zi cu zi, ” Iubește și vei simți iubire”. Dacă rămâi doar la harta ta, n-ai cum să nu-ți iubești creația. Comunica cu cei din jur, fara prejudecati si fara frici, doar despre ce esti tu, cu adevarat.
Să revenim la filmul în cauză „Complet necunoscuți”. Practica cu telefoanele pe masă, neparolate, ar da mult de lucru notarilor, asta dacă se înțeleg să meargă pe desparțirea amiabila, că la tribunal lucrurile nu mai sunt atât de simple, mai ales dacă la mijloc sunt implicați copii.
Când e cu copii, apar orgolii, iar cuplurile uită că minorii n-au nicio vină pentru ca ei nu se mai iubesc. Se judecă la nesfârșit, un adevărat maraton ” de-a șoarecele și pisica”.
Nu este drept ca cei mici să fie expuși și marcați toată viața de niște jocuri ale creatorilor lor. Judecătorii n-ar trebui să pună un copil, să zicem de 11 ani, să povestească cum tati o bătea pe mami sau o făcea proastă în mod regulat sau sa-si aduca aminte de certurile alea, când tati era prins de către mami că are pe altcineva. Oare nu se gândește nimeni, la impactul asupra sănătății emoționale a copilului?
Copilul ar trebui să fie întrebat scurt cu cine vrea să stea, iar regulat, până la majorat, să-și poată modifica opțiunea.
Doamne, ce simplu poate fi totul, dar ne place al naibii să complicăm. Sinceritatea ne scutește pe noi toți de multe neplăceri.
SINCERITATE. Mai intai, practic-o cu tine si apoi cu cei din jur. Ca să reușești asta, trebuie să-ți pui întrebări zi de zi „ de ce fac asta?„, ce este în asta pentru mine „, iar dacă răspunsurile vă dau cu virgulă, plecați din locul ăla. Nu este pentru voi.
Iar asta cu plecatul se poate la orice vârstă, trebuie doar sinceritate si CURAJ!