De vreo două zile dezbat un subiect „fierbinte„ cu prietenele mele.Cum trebuie să fie bărbatul pe care ni-l alegem ca și partener de viață, fie și pentru o anumită perioadă de timp.Că asta cu „ forever toghther”, nu prea mai ține pasul cu trendul actual.
Într-un caz fericit ține fix trei ani adică, cât ține perioada de îndrăgosteală.Sau mai mult. Sau până când moartea vă va desparți.Că nah, după o anumită vârstă îți dorești să nu-ți irosești din timpul prețios ca să ieși la cafea cu câte un dobitoc care nu e în stare să abordeze prea multe subiecte și totul se rezumă la „ mamă ce mișto ești, hai să mergem la mine sau la tine”.
Așa că mă gândesc să scriu un manual de instrucțiuni pe care să-l primească omul care are chef să flirteze cu mine.Pe principiul, fuge sau rămâne dar măcar știe la ce să se aștepte din partea mea.Eu știu cât valorez.
Mi-a rămas în minte că unul de vreo 44 de ani m-a întrebat ce fel de muzică îmi place.Nu de alta, dar lui îi place rockul și să nu existe vreo problemă din partea mea legat de acest gen muzical.Îmi venea să-i zic așa mai direct „băi băiatule, până să ajungă să mă deranjeze muzica sunt alte lucruri la care țin și care chiar contează pentru mine la vârsta asta.Dacă ești ceea ce am eu nevoie, pot să ascult orice gen muzical.Lasă muzica în surdină și excită-mi mintea.Fă-mă să gândesc, să-mi pun întrebări , să-mi stârnești curiozitatea cu un subiect nou pentru mine.
Dacă nu punem întrebări valoroase și ne lăsăm pradă superficialului, s-ar putea să ratăm oameni cu adevărat prețioși.S-ar putea să fie fix ceea ce credeam că vrem să avem alături de noi.
Tot așa la o discuție de fete normale, cu dimensiuni normale, nu de revistă sau de podium, și pe care genetica nu le-a ajutat prea mult sau poate niște tratamente hormonale le-a dat organismul peste cap, se simt deranjate și le pierzi din raza ta de acțiune când se trezește câte unul, deloc de pus pe prima pagină să le întrebe dar câte kile ai și ce înălțime.
Dar nah, pot să înțeleg că își dorește o femeie fotomodel , așa că este liber să aleagă, că oferta e variată.
Cred că genul ăsta de întrebări se potrivesc mai mult fetelor de 20 de ani în care hormonii nu au făcut ravagii și care pot mânca cartofi prăjiti la orice oră din noapte.( Îmi este dor și mie de vremurile alea când puteam mânca orice, oricând.Acum, vorba unora parcă mă îngrașă și lumina de la frigider.)
Sau, oare chiar asta contează?Să ai 1.60 și maxim 55 de kilograme? Eu, niciodată.Arăt ca dracu și urgent m-ai trimite la spital că am o vizibilă problemă de sănătate.
Să nu se înțeleagă că poți să arăți chiar oricum și x-ulescu să te placă.La americani am văzut că se poartă, dar nu e cazul societății în care trăim noi.Chiar și eu recunosc cu mâna pe inimă, că-mi plac femeile frumoase, îngrijite, care știu să-și pună în valoare talia.Dar asta nu înseamnă că la 65 de kile, cu niște tocuri și-o rochie prinsă în talie, n-ai putea să ai la fel de mult sex appeal ca una de 55 de kile.Iar dacă te ajută fața, mintea, sufletul ești o carte câștigătoare.
Sau mi-a mai povestit o prietenă o fază.Se trezise un burtos de 50+, să-i zică că ” esti ok, dar totuși mie îmi plac femeile cu glezna subțire„.Pe unul ca ăsta pentru chestia asta știți cum ar merita să-l taxezi?Să-i dai pantalonii jos, să-i verifici penisul și să-i spui așa cu un zâmbet larg„ baby, n-am ce să fac cu ce ai tu în pantaloni.Mi-ar plăcea mai mare, mai tare, mai altfel.Pe vremuri era la tarabele alea de pe marginea drumului un instrument din lemn numit fix așa „pulometru”.
Tot o altă prietenă îmi spunea că auzise nu știu unde că marea majoritate a relațiilor încep acum în mediul online.
Fuck, și cum depășesti momentele astea de început când nu mai ai răbdare și chef să explorezi, dar totuși parcă ai vrea să împarți momente frumoase cu cineva de sex opus.Iar dacă mai ai și-o experiență nefericită la activ datorată mediului online, cum faci?
Vina în mare parte, recunosc pentru eșecurile în relație îmi aparține.N-am știut exact ce vreau, ce caut, nu știam cam ce compromisuri pot să duc fără să mă frustrez.
Acum știu!Vreau cum spuneam și mai sus să-mi excite mintea, să mă simt eu, să mă simt femeie și nu bărbat în relația respectivă.Din când în când să-mi deschidă portiera la mașină, să-mi tragă scaunul, să ma ajute să-mi pun haina, să-mi aducă câte o floare, să nu se plângă toată ziua că luna asta nu-i ajunge salariul, că nu mă interesează.Nu mai pot să duc!Prefer să stau cu mâța mea, cu oamenii mei, cu muzica mea, cu cărțile mele.
Sau poate ar mai fi varianta în care mă duc la un cunoscut pe care îl plac și-i zic așa.” Dear, vreau un prieten care să semene cu tine la felul de a fi.”
Ce faci dacă și el te place și te vrea pentru el?Se cheamă că ați tras amândoi lozul câștigător.Cine nu încearcă, nu câștigă, nu?!