“Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’.” cum zicea nenea Iancu. Ce poți sa faci pe o astfel de vreme? Să mergi la o terasă, la o simplă plimbare prin parc, sau să stai la o poveste cu cineva drag…
Am ales cea din urmă variantă, să fiu cu prietena mea și să povestim…. În aceste povești am împărtășit și despre diferențele dintre bărbați si femei in ceea ce privește gestionarea emoțiilor care pare să fie într-o simbioză cu gradul de implicare în relație.
Surprinși sau surprinse? Atunci, sa trecem la practică păstrând maniera personajelor lui Caragiale: “… persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate”. Să vă împărtășesc din experiența mea. Când nu există disponibilitatea emoțională, nu știi exact ceea ce vrei de la celălalt și nu ești prezent acolo, cu totul, începi să simți că celălalt a devenit mult prea intruziv. În acest moment, în loc să continui să descoperi, începi să identifici lucruri care nu-ti plac, ieșind la suprafață diferențele. Cum te simți? Speriat! Pare că nu îți este familiar. Pe cine iubesc?
Amintirile îmi aduc emoțiile relației un bărbat al naibii de mișto, pe care l-am cunoscut imediat după divorț, șarmant care știa să-mi valideze feminitatea. Nu știu dacă vi s-a întâmplat să vă ardă cineva circuitele, dar omul ăsta reușea să mă facă să-l doresc non stop.Cum s-ar spune, mă făcea din priviri și, avea o privire ucigătoare!
Tânără și fără experiență fiind la acea vreme, n-am știut cum trebuie să fie un început de relație și mi-l doream alături tot timpul. Nu știam regulile după care funcționează, așa că, am crezut că cerând exclusivitate, o să fim bine. Ce n-am înțeles eu atunci este că exclusivitatea se obține, nu se cere! Poți să o ceri, dar n-ai nicio garanție că o vei și primi.
Așa că, poate asta cu exclusivitatea într-o relație la început, nu este cea mai bună idee. Poate că tu știi ce vrei, dar dacă cei doi nu sunt în același punct al vieții, cu lucrurile foarte clar definite, s-ar putea să te trezești singur în doi. Sau altfel spus, ca să pastram umorul de caniculă al personajului din Căldură mare, sa nu știm ce cautam: strada Sapienții sau Pacienții?
Revenind. Da! este foarte frumos sentimentul că el este doar al tau și tu ești doar a lui, doar că din păcate în lumea în care trăim lucrurile nu sunt ca-n filme sau ca pe Insta… poate e doar ego-ul tău care cere validare.
Trăim într-o societate de consumerism, așa că fără să vrem și relațiile interumane tind spre acest trend. Dar asta poate că nu e rău! Poate că unul din motivele pentru care am venit pe Terra e să experimentăm diverse trăiri.Așa că m-am decis să experimentez viața și să fiu recunoscatoare pentru toate stările de fericire, dar și pentru momentele de singurătate.
De curând, am trăit sentimentul durerii, atunci când partenerul mi-a spus că stă cu mine doar pentru că îi este frică de singurătate.
Pot să înțeleg, dar doare al naibii de tare.Pentru că din acel moment devii conștientă ca rolul tău în viața lui se schimbă, iar când știi ce vrei, nu poți să mergi mai departe, chiar dacă sentimentele pentru el există.
Cel mai greu mi se pare să te desparți de cineva atunci când încă îl iubești. Pentru mine devine ca un dureros act de curaj care eliberează partenerii.
Da, este posibil ca noi femeile să avem nevoie de validare. Sigur avem nevoie să ne priviți, să ne vedeți, să ne mângâiați, să ne surprindeți cu sărutări și îmbrățișări. Avem nevoie de conexiune! Poate tocmai aceasta conexiune validează cuplul.
Fiecare vine cu un anumit bagaj emotional, uneori greu de gestionat pentru celălalt, iar fără comunicare și transparență, conexiunea nu se poate stabili.
Dar ce ne facem când nu toți au același grad de cunoaștere?Riscăm să etichetăm greșit și să activăm sistemul de apărare, iar asta nu duce decât la frustrare de ambele părți.E ca atunci când în copilărie părinții ne spuneau că e mai bine să facem un anumit lucru într-un anumit fel,iar noi în acel moment nu făceam decât să intrăm în competiție cu ei și să găsim niște soluții complet diferite de propunerea lor, iar peste ani, ne dăm seama că au avut dreptate. Anumite lucruri ar fi putut fi altfel.Așa și acum!Când încerci să-i comunici ceva celuilalt, pleacă de la premisa că omul acela nu-ți vrea decât binele și că obiectivul lui este să fiți bine.Fă un pas în spate și vezi ce se întâmplă.Fii observatorul vieții tale.