Unii oameni spun că prieteniile adevarate sunt cele din copilarie.Da, nu zic nu! Sunt speciale și mereu ne vor aminti de vremurile în care trăiam fără griji și nimic nu ne împiedica să fim fericiți.
Dar, haideți să fim realiști.Putem să fim fericiți la orice vârstă.Important este să ne dorim asta, iar fiecare este liber să înțeleagă fericirea așa cum vrea el.Și mai este ceva, cred că fiecare trebuie să tânjească după fericirea lui, iar dacă nu știe exact ce înseamnă fericirea pentru el, riscă să alerge după iluzii o viață întreagă și să piardă șansa lui de a fi fericit.
Și,mai cred ceva! Cred că la orice vârstă putem să ne facem prieteni noi.Unele prietenii făcute după o anumită vârstă, pot să dureze o viață de acum încolo, altele o vară sau mai puțin.Ce mai contează cât durează?Important este cu ce rămâi după.
Iar cele mai faine prietenii sunt cele în care nu te vezi o perioadă de timp de un an doi, cinci, iar când te revezi ai impresia că nu a trecut decât o săptămână. Deși trăiați separat, făceați aceleași lucruri.
Anul trecut în pandemie am simțit nevoia brusc și dintr-odată să-mi caut colegii de școala generală.L-am găsit inclusiv pe Ciprian, colegul meu din școala primară de care am fost topită din clasa întâi până în clasa a patra când m-am mutat la o altă școală.Am stat o zi întreagă la povești, dar acum îmi dau seama că a durat fix o zi.Nu mai aveam ce să ne spunem.Doar amintiri.El nu mai era cel de atunci, eu nici atât.
Oamenii evoluează diferit și de aceea uneori e greu să te regăsești în prieteniile de acum 30-40 de ani.Dar senzația aia scurtă de regăsire e atât de plăcută.
Cum îl luam pe Găbiță pe bicicletă și ne dădeam drumul împreună pe toate pantele.Și-atunci nu-mi era frică de nimic!Nu știam ce e aia FRICĂ!
Pune-mă acum să fac nebunii, nu mai sunt în stare.Am mai încercat o dată pe la 30 și-un pic să fac acrobații.Eram pe role cu un tip de care îmi placea atunci, iar la un moment dat m-a luat adrenalina și mi-am dat drumul pe o pantă din Herăstrau.Nu m-am gândit ca mi s-ar putea întâmpla ceva.
Cu ce m-am ales?Cu genunchii bușiți, o pereche de pantaloni scurți găuriți și cu o pereche de role aruncate în camară.N-am mai încălțat rolele de atunci.
Am mai căutat puțină adrenalină și-n 2019 când motivată de gașca în care intrasem am pus pentru prima oară skiurile în picioare.Pfuu, mi-a plăcut!Zici că pluteam.Ar trebui să mai exersez.
Sunt așa buimacă de cap! Îmi trec prin minte zeci de gânduri, imagini, oameni, prieteni mai vechi și mai noi.
Mă tot gândesc la prietenii și la relații!Nu cred că aș mai putea sta vreodată într-o relație în care să nu pot să fiu eu, în care să mă cenzurez și-n care să mă sufoc.
Îmi place libertatea asta pe care o am acum.Să sune muzica care îmi place, să vorbesc la telefon cu oameni dragi mie, să beau un pahar de vin roșu cu prieteni dragi și să ne dăm voie să ne cunoaștem.Pe unii oameni e bine să-i cunoși la o anumită vârstă când ai doza aia de înțelepciune care îți permite să te bucuri de prezent și atât.
Și mai cred ceva.Cred că există anumite momente în viață în care trebuie să evaluezi exact ce este important pentru tine într-o relație de prietenie.
Să clarifici atât pentru tine cât și pentru cei din jur care sunt așteptările tale, limitările tale, iar chestiile mici care dor și care pot lăsa urme adânci în suflet să fie rostite cu voce tare.Dacă nu faci asta riști să cari după tine adevărați bolovani emoționali care la un moment dat te vor copleși.
Așa se pot cerne prieteniile care sunt demne să dăinuiască peste timp.
Ce este important pentru mine?Omul să fie sincer, să-și țină promisiunile, iar dacă nu poate să facă ceea ce a promis să-mi spună, să existe comunicare.Fără aceste ingrediente, prietenia aia e doar o banală prietenie și atât.