Recunoștință în halat de casă

Zilele trecute am avut o mică intervenție chirurgicală și, dintr-dată, m-am simțit neputincioasă.Nu am voie să fac duș, abia pot sta pe spate fără să simt un disconfort, iar condusul…ei bine nu că înainte mi-ar fi ieșit ca la carte, dar acum chiar că e o provocare..Așa că m-am gândit să imortalizez momentul și să-mi amintesc pentru ce sunt recunoscătoare azi.

În vremurile astea, în care suntem asediați de știri negative, uităm esențialul:să fim recunoscători .Să ne trezim în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze și cu bucuria de a putea face lucruri mici-care ,în esență, sunt foarte mari.

Nu mi-am dat seama până acum, cât de greu e să nu te poți răsfăța cu un duș cald pe tot corpul.Nu m-am gândit până azi că sunt oameni care, poate nu pot face asta niciodată.Fie pentru că nu au un duș acasă, fie, ca în cazul meu , din motive medicale.

POvestea de azi este despre reamintire, despre recunoștiță și despre lucruri aparent mărunte, dar care nu sunt la îndemâna oricui..

Sunt recunoscătoare pentru că dorm într-un pat moale și cald, alături de Prințesa mea, Mitzi Pitzi, care mă veghează.Mă rog..în ultima vreme s-au cam inversat rolurile:ea doarme liniștităcu burtica ridicată și lăbuțele întinse, iar eu mă uit cu un pic de invidie , căci Ene al meu nu vrea nicicum să vină pe la gene.Dar o să vină și rândul meu- să dorm, să fiu privită și mângâiată.

Să continuăm…

Sunt recunoscătoare pentru că dimineața savurez liniștită, o cafea L or , în timp ce ascult mai nou-România Cultural.Da, n-aș fi crezut că o să-mi placă ce-mi recomandă aștia trecuți de 50+, dar uite că au gusturi bune.Nu degeaba se spunea pe vremuri că și aștia mai în vârstă au rolul lor.:)

Sunt recunoscătoare că pot mânca ce vreau fără să am arsuri la stomac.Singura problemă rămâne acul cântarului …care de cele mai multe ori, se duce spre dreapta, nu spre stânga – cum ne dorim noi, femeile.

Sunt recunoscătoare pentru că sunt liberă să spun ce simt, să ascult ce muzică vreau și să citesc orice îmi trece prin cap.

Sunt recunoscătoare pentru că pot simți iarba sub tălpile goale, într-o zi frumoasă de primăvară, cu fire acoperite de rouă.

Sunt recunoscătoare că, într-o zi banală și ploiasă de duminică, ne strângem ca fetele să facem plăcinte, să savurăm un pahar -două de vin, fără să ne simțim vinovate.

Da, sunt binecuvântată să am în jur o mână de oameni faini, care mă iubesc și pe  care îi iubesc.Lângă ei lumea e mai frumoasă și mai plină de sens.

Sunt recunoscătoare pentru că mă duc la job cu plăcere și am ocazia să interacționez cu oameni minunați.

Sunt recunoscătoare că încă mai am părinții în viață, că îi pot îmbrățișa și le pot spune că îi  iubesc.Așa că, dacă îi ma aveți alături, vă rog din suflet :strângeți-i în brațe și spuneți-le că au făcut o treabă minunată.Ziua voastră se va schimba din acel moment.

Sunt recunoscătoare că pot zâmbi și că pot spune mulțumesc tuturor celor care îmi ies in cale.Fiecare om din viața noastră apare cu un scop.Nimic nu e întâmplător.Trebuie doar să decodăm mesajul.

Și lista poate continua…dar mă așteaptă o pisică cu un chef nebun de joacă.Încă nu mi-am dat seama care e rolul meu în viața ei-soră mai mare,partener de joacă sau mamă adoptivă.

”Uneori, lucrurile mici sunt cele care ne reînvie sufletul.Astăzi a fost rândul meu să-mi amintesc.Poate mâine va fi al tău.”