Se spune că undeva, în dansul tainic la galaxiilor, există o zonă de energie pură-o centură alcătuită din fotoni, particule de lumină.Nu o vezi cu ochii, dar unii spun că o simți în suflet.
O numesc Centura Fotonică, și dacă e să dăm crezare vechilor înțelepți sau celor care traduc vibrația Universului în cuvinte omenești, atunci am putea spune că am intrat deja în ea.
Dar ce înseamnă, de fapt această trecere?
Nu e despre astronomie, ci despre trezire.Despre felul în care lumea parcă se clatină în vechile ei structuri.Ca mici exemple care îmi trec acum prin minte:căsătoria, NATO, OMS, etc.Instituții, simboluri, tipare mentale care încep să se fisureze rapid.Despre cum tot ceea ce nu mai este autentic iese la suprafață mult mai rapid.Oamenii, relații, gânduri, frici- toate sunt chemate la lumină, fără scut.
Eu una am simțit recent și rapid cum poleiala se scutură imediat.Ceea ce nu este autentic iese la suprafață fără întârziere.Pentru că autenticitatea nu se poate simula.Ori o ai, ori n-o ai.Nu o poți cumpăra.Nu o poți însuși din cărți sau din facultăți de psihologie făcute după modele rusești.Pur și simplu …o conții.Sau nu.
Simți că nu mai poți să porți măști?Că vrei să spui tot ce simți ca să vindeci?E fix ca atunci când ai o rană infectată-și ca să te vindeci, trebuie să scoți acel puroi care altfel nu te lasă să te refaci.Că nu mai poți ignora vocea ta interioară?Că nu te mai poți minți?
E pentru că lumina nu iartă.Dar nici nu rănește.Lumina doar arată.Și vindecă.
Centura fotonică așa cum o simt eu, este o metaforă vie pentru acest moment colectiv în care:fie ne agățăm de vechiul eu cu disperare, fie ne predăm transformării, cu încredere, cu durere, chiar și tremurând.
Și da, NU E USOR!
Unii simt o oboseală inexplicabilă, alții ca mine au insomnii sau emoții care urcă la suprafață fără logică.Te întâlnești cu ambalaje goale-oameni fără conținut real-care îți scutură tot felul tău vechi de a fi.
E ca și cum corpul și sufletul nostru sunt recalibrate la o altă frecvență, una mai înaltă, mai pură, mai adevărată.
În acest spațiu de lumină, adevărul devine magnetic.Nu mai poți iubi la jumătate.Nu mai poți trăi pe pilot automat după niște programe învechite.Nu mai poți rămîne acolo unde sufletul tău nu e viu.
Ce putem face?
Să ne ascultăm, să nu ne grăbim, să ne dăm voie să greșim pentru a înțelege și a ne ierta, să învățăm să ne curățăm spațiul – fizic și emoțional.Există numeroase tehnici pe internet,dar și metode învățate de la bunicii noștri. Fiecare trebuie să găsească ceva cu care rezonează.Dar e musai să o facem. Pentru că altfel, în vremurile actuale riști să rămâi în mocirlă și să nu înțelegi de ce.Obligatoriu totul să fie cu intenție clară.De exemplu: adevărul să iasă la lumină, iar ceea ce nu-mi este benefic să dispară.Și veți vedea rapid efectul:oameni vechi și noi vor dispărea fără urmă din viața voastră.
Să ne îmbrățișăm vulnerabilitatea, să ne conectăm cu natura, cu sunetele vindecătoare, cu oameni care ne privesc cu inima deschisă.
Poate că nu putem explica știintific tot ce simte in aer în ultima vreme.Dar putem alege să trăim cu inima trează.
Poate că Centura Fotonică e doar o poveste.Sau poate că e o amintire venită din stele, care ne spune că suntem mai mult decât am crezut vreodată.
Iar dacă simți și tu că ceva se schimbă adânc în tine…nu ești singur.
Bun venit în lumină.Bun venit Acasă.