Unii oameni, spun că prieteniile adevărate sunt cele din copilărie. Da, nu zic nu! Sunt speciale. Mereu ne vor aminti de vremurile fără griji, când nimic nu ne împiedica să fim fericiți.
Dar, haideți să fim realiști! Fericirea trebuie trăită la orice vârstă. Important este să ne dorim asta și să acceptăm că și fericirea poate fi personalizată.
Cum aș traduce aceasta afirmație? Simplu. Ceea ce este fericire pentru mine, poate pentru tine nu este. Corect? Dacă nu vei putea sa-ți definești propria fericire, s-ar putea, ca într-o zi, să constați că ai alergat o viață întreagă după iluzii. Dreptul la fericire. A fiecăruia dintre noi.
Revenind la prietenie. Cred că la orice vârstă putem să ne facem prieteni noi. Unele prietenii, făcute după o anumită vârstă, pot să dureze o viață de acum încolo, altele o vară sau mai puțin. Ce mai contează cât durează? Important este cu ce rămâi după.
După mine, dar sunt sigură ca nu sunt singura care crede că, cele mai faine prietenii sunt cele în care nu te vezi o perioadă de timp de un an doi, cinci, iar când te revezi ai impresia că nu a trecut decât o săptămână. Mai mult, fără să-ți dai seama, deși trăiați separat, făceați aceleași lucruri.
Mă mai gândeam la o chestie. Acum doi ani, în pandemie, am simțit nevoia brusc și dintr-o dată, să-mi caut colegii de școala generală. L-am găsit inclusiv pe Ciprian, colegul meu din școala primară. Am fost topită din clasa întâi până în clasa a patra, până când, m-am mutat la o altă școală. Am stat o zi întreagă la povești, dar acum îmi dau seama că a durat fix o zi. Nu mai aveam ce să ne spunem. Doar amintiri. El nu mai era cel de atunci, eu nici atât.
Oamenii evoluează diferit și de aceea, uneori, e greu să te regăsești în prieteniile de acum 30-40 de ani. Dar senzația aia scurtă de regăsire e atât de plăcută.
Îl luam pe Găbiță pe bicicletă și ne dădeam drumul împreună pe toate pantele. Și-atunci nu-mi era frică de nimic! Nu știam ce este FRICA!
De atunci, doar câteva nebunii conștiente. O dată, pe la 30 și-un pic, am încercat să fac acrobații. Eram pe role, cu un tip de care îmi placea atunci și, la un moment dat, m-a luat adrenalina și mi-am dat drumul pe o pantă din Herăstrău. Nu m-am gândit că mi s-ar putea întâmpla ceva.
Și totuși, m-am ales cu genunchii bușiți, o pereche de pantaloni scurți găuriți și cu o pereche de role aruncate în cămară. N-am mai încălțat rolele de atunci.
Am mai căutat puțină adrenalină și-n 2019 când, motivată de gașca în care intrasem, am pus pentru prima oară schiurile în picioare. Pfuu, mi-a plăcut! Zici că pluteam. Ar trebui să mai exersez.
Sunt așa buimacă de cap! Îmi trec prin minte zeci de gânduri, imagini, oameni, prieteni mai vechi și mai noi.
Mă tot gândesc la prietenii și la relații! Nu cred că aș mai putea sta vreodată într-o relație în care să nu pot să fiu eu și-n care să mă sufoc.
Îmi place libertatea asta pe care o am acum. Să sune muzica care îmi place, să vorbesc la telefon cu oameni dragi mie, să beau un pahar de vin roșu cu prieteni dragi și, să ne dăm voie să ne cunoaștem.
Cred că atunci când noi suntem bine cu noi și ne iubim, ne iertăm, doar atunci putem iubi cu adevărat și pe alții. Așadar, pe unii oameni e bine să-i cunoști la o anumită vârstă, când ai doza aia de înțelepciune care îți permite să te bucuri de prezent și atât. Acesta este modul în care poți primi ceea ce oamenii aceia iți pot oferi.
Și mai cred ceva. Cred că există anumite momente în viață în care trebuie să evaluezi exact ce este important pentru tine într-o relație de prietenie.
Să clarifici atât pentru tine, cât și pentru cei din jur, care sunt așteptările tale, limitările tale, iar chestiile mici care dor și care pot lăsa urme adânci în suflet să fie rostite cu voce tare. Dacă nu faci asta, riști să cari după tine adevărați bolovani emoționali care la un moment dat te vor copleși.
Așa se pot cerne prieteniile care sunt demne să dăinuie peste timp.
Ce este important pentru mine? Omul să fie sincer, să-și țină promisiunile, iar dacă nu poate să facă ceea ce a promis să-mi spună, să existe comunicare.
Fără aceste ingrediente, prietenia adevărată, nu există.