Viața cu o pisică

Ale naibii jucării cu clopoței, uitate de mine prin living. Pentru Prințesă devin atractive pentru joaca de una singură doar atunci când e 6.30 dimineața și e atâta liniște în jur. Și mai are o jucărie, un fel de tunel de la Ikea, ăla e atractiv  tot timpul pentru că-si bagă gheruțele prin el și scoate un zgomot ciudat pentru urechile mele. Dacă dorm, sar din pat mai buimacă și primul gând care îmi trece prin cap este să mă întreb unde naibii e telefonul ca să sun repede la 112, că mă atacă cineva. Cine dracu să te atace când ai o ușă metalică sofisticată cu nu știu câte puncte de închidere.

Și mai dormi, dacă poți. Iar eu sunt genul ăla, că dacă m-ai trezit dupa ora 6, nu mai merge nici cu slujbe să pun geană peste geană și să adorm.

Când termină cu programul artistic de zgomote ciudate, adică fix 10 minute, că nu durează mult gălăgia, în timp ce stai așa liniștită poate totuși azi este o excepție și mai adormi puțin, în fix un minut simți așa un botic umed care vine să verifice dacă zgomotul produs de ea a fost suficient de puternic ca să te trezească.

Ce urmează după? Depinde de alegerea ei. Are un meniu nu foarte ofertant, dar strict în funcție de dispoziția ei, te poți aștepta la :

  1. Primul meniu se numește “pic-pic degețelele mele”. Traducere: degețelele rămase pe dinafară sunt ușor luate în guriță și mușcate ușor. Rezultatul este o gădilitură plăcută
  2. A doua ofertă este un masaj anticelulitic pe burtică urmat de un tors, un tors așa de plăcut, tot pe burtică și, acolo o uită Dumnezeu. Aș dormi și eu cu ea, atât de inspirațională este, doar că eu nu dorm niciodată pe spate , iar dacă sunt pe burtă nu se pune niciodată peste mine sa-mi facă masaj. Pe principiul, cand dormi nu e atractiv pentru mine, trebuie musai sa fii trează.
  3. A treia ofertă, nu e chiar o ofertă pentru mine. E mai mult o cerșeală, ceva de genul tot te-ai trezit, nu te-am trezit eu, te-ai trezit singură că eu eram în living nu în dormitor, pune mâna pe mine și mângaie-mă. Și se întinde într-un fel, apoi se arcuiește că nu rămâne nicio zonă nemângâiată.

Și cu toate astea, mă topesc de dragul ei. Uneori, în timp ce stau încă întinsă în pat și-și bagă ușor lăbuțele prin părul meu, mi se suie în cap la propriu. Cred că e încă un mod unic de a-mi arăta că mă iubește. După care, eu sunt trează, iar ea dupa încă o scurtă partidă de joacă de data asta cu mine, că de asta m-a tratat așa, se pune liniștită la somn.

Am învățat multe de la Prințesa mea. Este a naibii de comunicativă. Toată ziua vorbește, mai puțin când doarme. Atunci nu mai e așa vocală, atunci doar mișcă din mustăți.

În timp, adică în vreo 6 luni a învățat să nu se mai sperie de ea când se vede în oglindă. I se înfoia coada și sărea la propriu pe oglindă ca și cum dădea bot în bot cu cel mai mare dușman al ei. Am putea să învățăm de la ea, să ne uitam zilnic în oglindă și să ne uitam cu lupa în sufletul nostru și să facem cunoștință cu noi.

Cum să facem cunoștință cu noi? Așa cum spuneam și-n alte articole, prin întrebări. Cine sunt și de ce fac asta, ce e bun în asta pentru mine, etc.( Dacă aveți nevoie de un coach-life și credeți-mă că fiecare dintre noi are nevoie, trebuie doar să recunoască că are nevoie, am și unul din ăsta. E unul care te face să-ți dai seama singură cam în ce ape te scalzi.Te ascultă cu mare atenție, după care fără sa te fi cunoscut te decodează imediat. Și e greu la început, dar așa fain după).

Ce-am mai învățat de la ea. Am citit și-n multe cărți despre asta, dar ea vine cu un exemplu practic. Atunci când ne jucăm și-o facem des, adică de câteva ori pe zi, așa cum ar trebui să facă și mămicile cu pruncii lor, nu atacă niciodată din prima. Studiază, analizează și iar mai studiază și abia când simte că eu sunt plictisită de atâta așteptat, atacă. Și culmea,  aproape niciodată nu dă greș. Iar dacă ratează ținta,  nu se lasă și mai atacă încă o dată de data asta cu succes. Ar putea fi  3  lecții ce pot fi învățate de aici :

  • Să ne jucăm zilnic cu partenerul de viață, cu copilul nostru. Doar așa ajungem să-l cunoaștem pe cel de lângă noi, iar în cazul copiilor să-i putem proteja de lumea asta plină de tentații nesănătoase.
  • Să învățăm să avem răbdare cu noi și cu cei din jur ca să-i putem decoda
  • Dacă nu am avut succes din prima, să continuăm! Viața nu este despre cine a fost primul, ci despre a rămâne în joc, în jocul vieții. Așa că lăsați-mă cu sloganele “lumea își aduce aminte doar de cine a luat locul întâi”.

Mă gândeam. Ce ne mai place să facem împreună? Gata, mi-am amintit, ne place teribil să ne jucăm pe pilota zgomotoasă „v-ați ascunselea „ și aruncatul unei mingi confecționate de mine dintr-un maiou. Eu îl arunc, iar ea, cu abilitățiile ei de felină, trebuie să-l prindă. Îi place maxim treaba asta! Cred că a fost sportivă de performanță într-o viață anterioară.

Iar mai nou, am descoperit că-i place teribil să luam masa împreună. Da, fix ce-ați citit! Cu lăbuțele din spate stă în picioare, iar cu cele din față se sprijină pe masă ca să-și savureze recompensa reprezentată de ceva sănătos din farfuria mea. Restul meselor le servește la locul ei de la geam. Dar îi place maxim să avem momentele noastre unice. Iar ăsta e încă unul. Special pentru amândouă.

Cam asta e tot despre Ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *