Azi vă invit să faceți un exercițiu de imaginație între doua dimensiuni, sau le putem defini și ca două lumi diferite.
Prima, definită ca o dimensiune energetică, fără formă, însă cealaltă este definită și ca formă. Să-i spunem acesteia din urmă, forma pământească.
Mai mult, în cea fără de formă, ne exprimăm intenția de învățare, urmând să le trăim, experimentam în cea pământească.
Ca exercițiu să fie și mai provocator, luăm în considerare statul de amnezie a conștientulului la trecerea între dimensiuni.
Așadar, odată stabilite intențiile de învățare, care pot fi diferite de la individ la individ, iubirea de sine, iertarea, răbdarea, iubirea necondiționată, etc (nu toata lumea iubește ciocolata, nu?!) alegi o familie în care să te naști și cu care, fără să-ți dai seama, vei începe să rezonezi când vei începe să trăiești în mod autentic, conștient.
Să ne reamintim ce nu ne amintim. Acesta ar fi cel mai potrivit nume pentru exercițiul de imaginație propus.
Așadar, pe măsură ce crești, familia ta, pe care ai ales-o cu un scop concret, nu se aliniază. Iar pentru tine poate fi o adevărată dramă.
Te simți respins/ă sau ți se pare că nu primești suficientă iubire și atenție, iar tatăl tău nu-ți înțelege nevoile și dorințele și mama nu-ți ia partea și nu-ți oferă suportul de care tu crezi că ai nevoie în dezvoltarea ta ca individ. Concluzie: începi să respingi familia aleasă de tine, începi să nu te mai simți acasă și să cauți compania prietenilor.
Stop! Acum fă un pas în spate și gândește-te că mama ta a ales să spună da vieții și să-ți dea ocazia să experimentezi ceea ce tu ai vrut.Fără acordul ei acest lucru nu ar mai fi posibil.Cineva a ales să spuna DA vieții.
Ar putea fi o alta perspectivă, dacă începi să o privești altfel. Ea, mama, devine facilitator al oportunității tale de a experimenta și da, și EA a ales să meargă mai departe.
Când începi să trăiești viața punând întrebări (apropo… când suntem mici, DE CE? este laitmotivul existenței, pentru ca mai apoi, sa fim pe pilot automat=confortabil) cu ce te ajută fiecare experiență pe care o trăiești, și ce anume ai să înveți, lucrurile pot să capete un sens.
Aici, în exercițiul de imaginație, DE CE devine CU CE.
Experiență conștientă continuă! Cu sau fără apel la subconștient (cu sau fără întrebări).
Apar tot felul de situații pe parcursul vieții.
Să ne oprim la învățarea iubirii de sine.
În dimensiunea formei, a practicii, unul din prietenii tăi, dă cu tine de toți pereții, îți zdruncină încrederea.
De ce mine? De ce eu? STOP.
Suntem în exercițiu în care de ce devine cu ce. Așadar, pentru tine, ce ai putea găsi în subconștient?… că nu prea te-ai pus pe primul plan, că i-ai lăsat pe alții să nu te respecte, doar pentru că tu credeai că așa e mai bine…?
Pentru fiecare este ceva diferit. Pentru mine a fost: Iubirea de sine!
NIMIC NU E GRATIS.
Lecțiile se pot repeta, învățând sau nu, dar indiferent de rezultat, trebuiesc plătite. În cel mai fericit caz, plătim cu bani, alteori cu sănatatea noastră.
Așadar, când nu înțelegem lecția din prima, nicio problemă! Ni se dă oportunitatea de a experimenta aceeași lecție. Hei! Remember… Lecția pe aceeași temă va avea un nivel mai mare de durere… Ca la jocuri… Crește pragul!
Universul se asigură că, dacă tot ne-am propus să învățăm, să o și facem!
Dacă sesizați că există o ciclicitate a anumitor evenimente în viața voastră , luați o pauză și începeți să vă întrebați Cu Ce Ma Ajuta? Poate puțină iubire, poate iertarea, poate acceptarea? Poate! Faceți apel la subconștient (el este singura legătură cu dimensiunea fără formă, unde v-ați făcut alegerile).
Pasul conexiunii dintre conștient și subconștient este să-l vedem pe celălalt ca pe un personaj cu care am făcut o înțelegere și să renunțăm sa-l privim cu răutate, ură, dispreț.În momentul ăsta poți să începi să manifești alte sentimente față de cei care te rănesc, aparent, fără motiv.
Am încercat acest experiment și eu.Iar toată viața mea a început să capete un alt sens, mai profund.Am început să-i spun mamei că o iubesc, am început să trimit iubire și recunoștiință iubitului meu , să-mi cer iertare oamenilor în fața cărora am greșit și să-mi dau seama că fără ei nu aș fi avut ocazia să-mi îndeplinesc dorințele stabilite în dimensiunea dorințelor.
Vă provoc să încercați și voi acest experiment.S-ar putea să-i priviți altfel pe cei care vă rănesc.
De fapt, ei vă pot învața ceva.
Ceva despre voi.